Leonid MĂMĂLIGĂ

L. M. Arcade (Leonid Mămăligă), prozator, dramaturg, publicist, editor, amfitrion al intelectualității românești din exil, se naște în 13 iulie 1921 la Vaslui și se stinge din viață la Paris în 4 septembrie 2001.

 

Debutează cu versuri în revista „Iconar” (Cernăuți, 1943) și cu articole în „Vremea” și în „Dreptatea” (semnate cu pseudonimul literar Lozan).

 

În 1946 obține o bursă de studii la Paris, iar în 1947 ia decizia de a se stabili în Franța. Între anii 1949 și 1950 activează ca director literar adjunct la Editura Pavois.

 

În perioada 1953-1958 participă activ la ședințele cenaclului din rue Ribera, recunoscut pentru prezența lui Mircea Eliade, dar și a altor scriitori importanți, precum: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Theodor Cazaban, Horia Stamatu sau Mihai Niculescu. Citește în cadrul acestor întâlniri din romanul „Timbrele de altădată” (1953).

 

Din 1963 Leonid Mămăligă este animatorul cenaclului „Caietele Inorogului” din Neuilly-sur-Seine, continuând activitatea desfășurată în cadrul cenaclului din rue Ribera. La ședințele care se țin chiar în casa acestuia participă nume sonore ale exilului și culturii românești: acad. Basarab Nicolescu, Ștefan Bănulescu, Ion Negoițescu, Matei Călinescu, Barbu Cioculescu, Ovidiu Cotruș, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ion Caraion, Dumitru Țepeneag, Paul Goma sau Marin Preda. Meritul cenaclului condus de Leonid Arcade (subliniat de Constantin Amăriuței) constă atât în desfășurarea lecturilor și dezbaterilor în limba română, cât și în longevitatea sa (similară cu cea a exilului din perioada postbelică). În plus, la Editura Caietele Inorogului publică scrierile sale („Poveste cu Țigani”, 1965, „Revoluție culturală”, 1983) și volume ale altor scriitori ai cenaclului: Mircea Eliade („Pe strada Mântuleasa”, 1967, „În curte la Dionis”, 1976) și Horia Stamatu („Kairos”, 1974).

 

În 1980, împreună cu Aurel Răuță, înființează Centrul de promovare a cărții românești în exil – HYPERION, al cărui prim obiectiv este acela de a aduce în atenția și la îndemâna cititorului de carte noile apariții ale unor edituri din țară și din exil, creând astfel o rețea de distribuție a cărților semnate de autori români. O activitate de referință a Centrului Hyperion este colocviul dedicat lui Stéphane Lupasco, organizat la Sorbona în data de 24 aprilie 1981. De asemenea, în colaborare cu Academia Româno-Americană de Arte și Științe și cu Universitatea Paris-Sorbona, Asociația Hyperion organizează Congresul Internațional „Hommage à Mircea Eliade” în 1987 (500 de participanți, 160 de comunicări, trei mese rotunde).

 

Debutează ca prozator în 1966 cu volumul „Poveste cu Țigani” (Caietele Inorogului, Paris, reeditat în anii 1991 și 1996 în România), roman cu o receptare foarte bună, operă excepțională care dezvoltă un nivel simbolic cu adâncimi captivante. În 1983 publică volumul „Revoluție culturală” (Caietele Inorogului, Paris), în același registru al simbolicului și al parabolicului, motiv pentru care Monica Lovinescu îl plasează alături de romanul „Cimitirul Buna Vestire” al lui Tudor Arghezi.

 

Piesa de teatru „La Crypte et la Chèvre”, scrisă în 1971, tradusă în limba română „Ultima cauză a marelui Just”, este pusă în scenă la Teatrul Ménilmontant din Paris în 1993. Piesa este editată alături de „Scrisorile lui Condurică” (basm dramatic în nouă tablouri) în volumul „Teatru” (1996). Receptarea critică a volumului apărut în țară evidențiază natura teatrului politic (tema revoluției) scris cu un umor negru, contrabalansat de un fior poetic, un joc parodic mizând pe resursele absurdului, de unde și nota dramatică.

 

Despre L.M. Arcade, academicianul Basarab Nicolescu afirmă că acesta „este un înnoitor al limbii române, din rasa constructorilor de catedrale”. Prin contribuția sa la inovarea prozei și dramaturgiei românești și prin rolul important pe care acesta l-a jucat în promovarea vieții culturale de peste hotare, Leonid Mămăligă reprezintă o personalitate marcantă a Exilului.