Andrei Șerban

Andrei Șerban se naște în 21 iunie 1943 la București. Regizează, la vârsta de doar 13 ani, „Năpasta lui Caragiale”, în care îl interpretează pe Ion Nebunu, o melodramă ce anunța parcursul fulminant pe care urma să îl aibă tânărul regizor. Considerat, după fericita caracterizare a lui Robert Brustein, important critic și creator de teatru, „unul dintre cei mai importanți regizori de teatru din perioada postbelică”, Andrei Șerban absolvă în 1968, după șapte ani de studiu, cursurile de actorie și apoi regie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București.

 

Pentru că încă de timpuriu este adeptul conceptelor teatrale originale, Andrei Șerban participă în perioada studiilor la numeroase festivaluri studențești din Europa. Punerea în scenă a unor spectacole precum „Ubu rege”, „Iulius Cezar”, „Arden din Faversham”, „Omul cel bun din Sîciuan”, „Iona” sau „Noaptea încurcăturilor”, toate în cea de-a doua jumătate a anilor ’60, îi aduc atât recunoașterea unanimă la nivel național, cât și renumele de tânăr regizor care „atacă piese de genuri diferite”. Participarea la Festivalul Mondial de Teatru Studențesc de la Zagreb (1966) cu piesa „Nu sunt Turnul Eifel” avea să reprezinte marea șansă de care se leagă începutul unui lung exil artistic. Remarcat cu acea ocazia de Ellen Stewart, fondatorul și directorul Clubului de teatru experimental „La MaMa” din Statele Unite ale Americii, care îi adresează, doi ani mai târziu, invitația oficială de a i se alătura în proiectul teatral fondat la New York, Andrei Șerban părăsește România în 1969 cu destinația finală Statele Unite ale Americii.

 

La doar câțiva ani de la sosirea pe tărâmul tuturor posibilităților, Andrei Șerban este considerat de New York Times drept unul dintre cei mai buni regizori din America, iar în 1977, după succesul cu „Livada de vișini” pe Broadway, unul dintre cei mai importanți regizori inovatori din lume. Montările și metodele lui Andrei Șerban atrag admirația, curiozitatea și simpatia lumii teatrale de dincolo de Pacific. „Fragmente dintr-o trilogie antică”, „Medeea”, „Agamemnon”, „Livada cu vișini”, „Pescărușul”, „Trei surori”, „Maestrul și Margareta”, „Avarul”, „Unchiul Vania”, „Regele cerb”, „Femeia Șarpe”, „Umbrele din Cherbourg”, „Sganarelle”, „Femeia îndărătnică”, „Lysistrata”, „Pericles”, „Merchand of Venice”, sau „A douăsprezecea noapte” sunt doar câteva dintre punerile în scenă care îl transformă pe Andrei Șerban într-o veritabilă stea a teatrului  mondial contemporan. Apreciat pentru viziunea demonstrată în montarea tragediei antice și, totodată, pentru transformarea miturilor vechi în povești cu tâlc, adaptate lumii în care trăim, regizorul român a fost pe bună dreptate creditat cu fondarea unui nou stil teatral numit „Noul Fabulism” (Mel Gussow, New York Times).

 

Începând cu 1980, Andrei Șerban montează și spectacole de operă. După debutul de la Cardiff cu Opera „Evgheni Oneghin”, urmează invitații diferite pe cele mai importante scene ale lumii precum Royal Opera Covent Garden, Metropolitan, San Francisco, Chicago, Los Angeles, Paris, Viena, Geneva, Zurich, Barcelona, Lisabona, Bologna, sau celebra La Fenice.

 

Între 1977 și 1978 predă la Yale Drama School, iar în perioada 1980-1989 ține cursuri de regie și actorie la Advanced Theatre Training Institute (Harvard). După experiența ca director al Teatrului Național București (1990-1993), interval în care reușește să revitalizeze și să reinventeze vetustul teatru bucureștean, Andrei Șerban se întoarce în Statele Unite ale Americii unde, în 1992, primește catedra de artă teatrală de la Columbia University, cumulând cu aceeași ocazie și funcția de director la Oscar Hammestein II Center for Theatre Studies. Experiențele pedagogice nu se restrâng doar la teritoriul american. Andrei Șerban a conferențiat și ținut cursuri la La Jolla (San Diego), Pittsburgh Conservatoire de Paris, respectiv la Școala de teatru din Stockholm, susținând, de asemenea, și în România numeroase cursuri de vară pentru tinerii actori și studenți, sub egida Academiei Itinerante ce îi poartă numele.

 

Revenit în țară după ’90, preia conducerea Teatrului Național din București, unde montează spectacole de referință, precum Trilogia Greaca și altele, care contribuie la revitalizarea mișcării teatrale românești. Și azi continuă să lucreze intens și acasă în teatru, operă și învățământ.

 

Pentru activitatea desfășurată, a fost laureat cu numeroase premii internaționale: Festivalul Internaţional Studenţesc de la Zagreb din 1965; nominalizare la premiile de pe Broadway „Tony”; premiul Societății Regizorilor de Teatru și Coreografilor „George Abbott” , distins cu trei titluri de Doctor Honoris Causa și cu onoruri precum Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce (în decembrie 2008, la Paris), sau titlul de Cetățean de onoare al municipiului Iași (acordat în 2015).

 

A scris „O Biografie”, publicată la Polirom. De asemenea, pot fi găsite diferite albume de fotografii cu imagini importante ale spectacolelor sale de teatru și operă, publicate de ICR și Nemira.